vineri, 30 martie 2012

Instalatorul…la nevoie se cunoaște

Am început bine această primăvară, zău. Am avut ceva probleme cu zăpada de afara dar asta nu a fost mai nimic, in comparaÈ›ie cu pățania noastră legata de hidrofor din curte. Am crezut ca nu mai vine odată 1 Martie, zi in care se presupune ca primăvara soseÈ™te „oficial” astfel incât sa putem lucra la el. Problema a început cu câteva luni înainte, in jurul Crăciunului când pur ÅŸi simplu apa a încetat să mai curgă. A urmat o perioadă preistorica de spălat la lighean si scos apa din fantana cu găleata. Era fantastic! Mi se părea ca ne întorsesem la originile noastre, cele de început când totul se făcea manual. In fine, slava Domnului primăvara a venit si prima mea rugăminte către soÈ›ul meu( Marius) a fost sa vedem ce e cu hidroforul intrucat efectiv nu mai suportam. El a fost de acord. In ziua următoare, a coborât în groapa la fântână ÅŸi a început să verifice hidroforul. Nu era tocmai punctul lui forte, pentru ca nu aceasta e meseria sa dar a zis că atât cât poate, e dispus să se bage să vadă ce e în neregulă. După vreo jumătate de oră, iese afară ÅŸi spune că nu ÅŸtie ce să-i facă; că a încercat tot ce È™tia el dar fără de rezultat. A spus că decât să piardă timpul, mai bine se duce la Grigore. Grigore e prietenul nostru de familie si un instalator bun…atunci când vrea sa fie.

Bun. Marius se schimbă de haine ÅŸi pleacă. După vreo oră, se întoarce cu Grigore. Coboară cu Marius in groapă ÅŸi se uita la hidrofor. La scurt timp, îl aud: „Nu-i bai, Mariuse, È™tiu eu ce-i trebuie; îl repar cât ai zice peste!”

Când am auzit aÈ™a, fireÈ™te ca m-am bucurat enorm! Mă gândeam:” Slăvit fie cerul ca Grigore e priceput si ca poate sa repare hidroforul repede!”. Ideea ca nu mai trebuia sa car apa si nici sa mas pal la lighean îmi umpleau sufletul de bucurie. Da, aÈ™a va fi!

Grigore isi pune echipamentul pe el, isi ia instrumentele si purcede la lucru. După o ora îl aud: „ Marius, baga in priza!”. SoÈ›ul meu face întocmai dar nici urma de vreun rezultat pozitiv. Scoate din priză ÅŸi se avântă iarăși asupra hidroforului. Sunetele care se auzeau venind din groapă îÈ›i dădeau senzaÈ›ia că desface hidroforul bucată cu bucată ÅŸi că mai apoi, îl va re-asambla. Nu am zis nimic, întrucât m-am gândit că È™tie el ce face, ca poate aÈ™a trebuie. In fond, nu eram eu instalatorul, nu? In sfârÈ™it, după încă un ceas, îl aud spunându-i lui Marius să bage iarăși in priză. Tot nimic. Nici măcar urmă de apa. Eu încep uÈ™or-uÈ™or sa mă îndoiesc de calităţile sale de instalator, cu toate că îi merge vorba că e bun. Mai rămâne acolo in groapă încă vreo trei sferturi de ceas si când merg sa mă uit din curiozitate, am rămas uimita: tot hidroforul era desfăcut, in bucăţi. Era o imagine cam neplăcută, mai ales ca trebuiau toate puse la loc din nou. Dar Grigore nu pare a avea vreo problema cu asta; el isi vede in continuare de treaba lui si de…desfăcut hidroforul.

Mai trece o ora si îl vad in sfârÈ™it că iese din groapa. Expresia lui nu pare a spune prea mult dar afirmaÈ›ia ce avea sa o facă m-a ajutat sa-mi fac vădit o impresie despre el. IeÈ™ind, zice: „ Mama lui de hidrofor! L-am desfăcut in bucati si nu i-am dat de capăt, nu È™tiu ce are. Bai Marius, cred ca e mai bine să-Å£i cumperi altul”

M-am uitat la Marius si el la mine. Nu aveam cuvinte. Mai bine îl lăsam cum era; cel puÅ£in, È™tiam că hidroforul e întreg, nu desfăcut precum niÈ™te piese de lego.


hidrofor, pompa submersibila

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu